marți, 29 noiembrie 2016

Ar trebui ca parintii sa recompenseze cu bani notele copiilor?

Multi parinti recompenseaza notele bune primite de copii cu bani, considerand ca asa ii stimuleaza sa invete bine si pe viitor. Sa fie bine, sa fie rau?
Ziare.com a stat de vorba cu George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), iar opinia acestuia este ca practica e una gresita.

"Este o practica de impulsionare si motivare atat de comuna, incat ar parea ciudat sa spui ca nu este benefica. Si totusi nu este deloc bine sa o folosim", explica psihologul.

Daca pe termen scurt rezultatele pot fi benefice, pe termen lung lucrurile stau cu totul altfel, pentru ca se pot trage concluzii gresite depre rolul scolii si al recompenselor materiale, atrage atentia George Chriacescu.

"Pe langa faptul ca recompensa in bani nu are cum sa fie consecinta naturala a invatatului sau performantei in invatatura (nu vorbim aici despre bursele de merit), interesul copilului este deturnat de la scopul real al scolarizarii", afirma psihologul.

Mai mult, parintele va intra intr-o cursa a recompenselor, care, daca nu este sustinuta financiar, va provoca multe tensiuni in cadrul relatiei cu copilul si, in final, o deteriorare a acesteia.

"Este excelent ca, dupa perioade de efort sustinut, incununate de succes, copiii sa fie recompensati cu timp de relaxare, vacante, excursii", explica psihologul, afirmand insa ca nu e cazul ca fiecare nota de 9 si 10 sa devina un motiv de a primi bani.

"Nota este o recompensa in sine. Exista foarte multe discutii despre sistemul de evaluare, despre cat de subiectiv este, si, poate, in anumite cazuri, cat de puternic influentat de catre personalitatea profesorului, dar asta nu face ca nota sa aiba alt inteles", mai explica George Chiriacescu.

Mai exista un pericol, avertizeaza psihologul: copilul sa incerce sa ia note cat mai mari pentru banii primiti, fara sa incerce sa si inteleaga sau sa ii placa ce invata. In asemenea situatii, informatiile vor fi uitate foarte repede, iar procesul de invatare nu fi unul consistent.

Sursa aici.

joi, 10 noiembrie 2016

Comunicarea cu copilul cu probleme de greutate

Psihoterapeut și psiholog în București
Greutatea copiilor este un subiect delicat, chiar tabu, adesea parintele nestiind cum sa abordeze tema intr-o discutie cu cel mic. Chiar si atunci cand considera ca trebuie sa vorbeasca despre asta cu copilul/adolescentul, nu stie cum sa procedeze, cum sa abordeze subiectul.
Am gasit recent pe un grup de slabit de pe Internet urmatorul mesaj, legat de o dieta, venit de la o adolescenta de 14 ani. Fata, care cantareste 60 de kilograme (greutatea nici nu e importanta in acest context), se interesa de dieta, dar intreba daca o poate tine luand in considerare varsta sa. In plus, mentiona ea: "nu vreau ca dupa aceea sa am probleme de sanatate".

Cum i s-a raspuns ca e prea tanara sa se gandeasca la regimuri de slabire, fata s-a simtit obligata sa explice si motivul pentru care vrea sa scada in greutate: "Mama imi spune mereu ca sunt prea grasa pentru varsta mea. Stiu ca suna aiurea, dar vreau sa slabesc ca sa nu ma mai jigneasca. Stiu ca zice asta pentru binele meu si ca nu vrea sa ma ingras mai mult de atat.

Dar eu ma simt descurajata de ea; mereu, cand incercam sa tin o dieta anume, nu ma lasa, imi zicea ca sa mananc si uneori ma obliga sa mananc seara, desi eu nu voiam asta. Si apoi tot ea ma face grasa.

Vreau sa dau 7-8 kg jos ca sa fie totul ok si sa nu mai existe certuri si discutii pe baza greutatii mele", asa suna mesajul care a starnit vii reactii, unele dintre ele foarte vehemente la adresa mamei.

Am stat de vorba cu George Chiriacescu, psiholog si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), pentru a afla daca un astfel de comportament este potrivit pentru un parinte.

"Cand vorbim, in general, de comportamentele parintilor, putem pleca de la premisa ca acolo exista intentii pozitive reale. Exceptand situatiile clinice, parintii vor sa le faca bine copiilor lor. Din pacate, aceasta este o notiune destul de abstracta, ideea de 'bine' se formeaza si se raporteaza la sistemul de valori si la structura de personalitate a fiecarui individ, pe scurt la 'logica sa privata'.

Din acest 'bine' apar tipurile acestea de reactii/comportamente, care, din perspectiva 'bunului simt comun', nu sunt de urmat. Multi dintre adulti folosesc jignirea si batjocura drept factor motivational, iar acest lucru este frumos 'impachetat' in explicatia 'este doar pentru binele tau!'. Din pacate, aceasta metoda este destul de acceptata la nivel social", explica pentru Ziare.com psihologul.

"Esti grasa!"

Cum se ajunge la un astfel de comportament ne-a explicat acelasi specialist: "Mesajele ambivalente date de catre mama 'esti prea grasa'/'nu ai voie sa nu mananci' pot avea la baza o slaba abilitate a mamei de a gestiona nevoia de a fi o 'mama buna' si presiunea social culturala legata de ideea ca femeile TREBUIE sa fie slabe".

Cat despre copilul caruia i se spun astfel de vorbe, acesta se poate retrage in sine, poate dezvolta o anumita vina legata de alimentatie sau chiar fata de conceptul de satisfacere a placerilor.

Potrivit lui George Chiriacescu, copiii care primesc constant acest tip de mesaje din partea adultilor importanti din viata lor pot deveni foarte descurajati, iar asta se poate reflecta chiar in afectiuni la nivelul stomacului (gastrite, ulcer, colon iritabil), ale pielii ori unele la nivel psihic.

In cazuri extreme, se poate ajunge la tulburari de alimentatie, cum sunt anorexia sau bulimia, dar pentru acest lucru este necesar sa existe si alte conditii, a mai explicat pentru Ziare.com psihologul.

Am vrut sa stim in ce fel de adult se va transforma un copil care a avut parte de un astfel de "tratament". Potrivit specialistului, situatia depinde de la un individ la altul: "Pe termen lung, se poate ca, in viata de adult, copilul acum batjocorit sa repete acest tip de comportament cu copiii sai sau sa creasca cu o imagine proasta de sine, dezvoltand un tip de personalitate fragila.

Ce poate fi incurajator este faptul ca nu este obligatoriu sa se intample acest lucru, deoarece pot exista si alti adulti semnificativi in viata lui si care pot veni si cu alt tip de mesaje, pe care adolescentul sa le prefere si sa se conecteze la acestea".

Un astfel de "tratament" sau interactiune, pe termen lung, nu face decat sa duca la acumularea de resentimente, cu toate consecintele negative ce pot aparea de aici.

Calea corecta pentru parinti

Concret, cum ar trebui sa actioneze un parinte daca observa ca greutatea copilului e prea mare? Cum ar trebui sa vorbeasca cu el? Ar trebui sa atace subiectul sau nu?

Potrivit psihologului, este important ca parintii sa urmareasca greutatea copilului, in raport cu varsta si inaltimea, "dar intotdeauna abordand o viziune holistica: ce alimente compun dieta copilului, numarul de mese peste zi, varsta, activitatile fizice, posibile afectiuni hormonale sau de alta natura medicala, care pot duce la un asemenea dezechilibru, istoricul familiei.

Un copil dintr-o familie in care obezitatea este normala, cu 5 mese pe zi, din care 3 sunt gustari consistente cu dulciuri, care nu face miscare, are toate sansele sa devina si el obez".

Si iata atitudinea corecta de abordat: "Copilului este necesar sa i se spuna sa se mentina SANATOS, mesajele de tipul 'esti un gras', obez, sa razi de el sau sa il batjocoresti in public nu ajuta la nimic. Ba chiar pot naste sentimente de inferioritate asa de mari, incat se intra intr-o lupta de putere intre adult si copil, foarte greu de oprit si din care toata lumea are de pierdut, dar mai ales el, copilul".

George Chiriacescu atrage atentia asupra inca unui aspect deloc de neglijat in Romania: "In cultura noastra, notiunea de 'grasa si frumoasa' inca mai exista, iar in mediul rural (si nu numai) inca se mai uita lumea admirativ la copiii mai 'invaliti' (grasi, durdulii - n. red.), nevoia de a fi slab fiind adusa de moda".

Pana la urma, si in acest caz totul porneste de la educatie, atrage atentia specialistul: "Educatia ce are la baza echilibrul si moderatia este o conditie fara de care derapajele educationale apar foarte usor", ajungandu-se la astfel de situatii.


Sursa: Ziare.com

luni, 17 octombrie 2016

Al III-lea Congres adlerian din România. Tema: „15 ani de psihoterapie adleriană în România” - Organizator APPAR


În perioada 18-20 noiembrie la Universitatea Spiru Haret din Braşov, str. Turnului nr.7, pentru a realiza împreună, al treilea Congres de Psihoterapie Adleriană din România.
Ne vor însoţi formatorii noştri adlerieni: Vlad Grigorescu M.A. preşedintele APPAR, George Gojgar Ph.D. vicepreşedinte APPAR, Cătălin Gherasim Ph.D. vicepreşedinte APPAR, Marta Nagy M.A., Lena Rusti M.A. , Corina Ciobanu Ph.D. şi Anca Opriş.
Sunt bineveniţi să participe: cursanţi şi psihoterapeuţi adlerieni, psihologi, medici, psihoterapeuţi, literaţi, filosofi, asistenţi sociali, doctoranzi, masteranzi, studenţi, psihoterapeuţi în formare, precum şi toţi cei interesaţi de psihologia şi psihoterapia adleriană.

Deschiderea va avea loc vineri, 18 noiembrie, ora 16:00, cu înscrierea participanţilor şi se va încheia duminică, 20 noiembrie, ora 13:00.

Credite: participarea la congres este creditată de CPR cu minim 10 credite.

Taxa de participare: 250 lei până la data de 4 noiembrie 2016 /300 lei după data de 4 noiembrie 2016 Taxa se achită în contul APPAR: RO10RZBR0000060006476806, Raiffeisen Bank, P-ţa Amzei.

Contact înscriere - e-mail: secretariat.appar@yahoo.com
Liliana Radu cu titlul "Înscriere congres", telefon 0743777954

Informaţii legate despre posibilităţile de cazare şi masă:
Cătălin Gherasim, tel. 0744846669, e-mail : labpsy2004@yahoo.com
Anca Opriş, tel 0723869111, e-mail: ancaopris14@yahoo.com sau
Marta Nagy, tel 0742958147, e-mail: martanagy17@yahoo.com (recomandăm ca rezervările să fie facute până în data de 8 noiembrie).

Echipa APPAR

vineri, 14 octombrie 2016

Ar trebui ca micile sarcini date copilului sa fie recompensate financiar? Ii dam sau nu bani de buzunar?

Psiholog si psihoterapeut in Bucuresti
Unii parinti isi recompenseaza copiii cu bani pentru micile sarcini pe care le dau acestora in casa, gospodarie.
Cum parerile legate de aceasta practica sunt impartite, am cerut opinia unui psiholog, pentru a afla ce intelege cel mic din acest sistem de recompenese financiare.

Potrivit lui George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), conteaza mult la ce varsta se intampla acest lucru si tipul de sarcini pe care copilul le primeste.

"Eu nu recomand folosirea acestei practici la copiii sub varsta pubertatii si, mai ales, nu folosita in tandemul recompensa-pedeapsa", afirma psihologul.

Iar explicatia e simpla, spune el: "copilul poate asocia banii primiti cu atentia, iar atentia primita, in anii formativi, trebuie sa fie altceva decat o suma de bani".

"Daca se produce acest tip de asociere, copilul poate deveni un adult care sa caute castigul material din orice relatie de pe parcursul vietii sau satisfactia afectiva si emotionala in castigurile materiale.

Ignorandu-si nevoile de conectare sufleteasca cu cei din jur, precum si nevoile emotionale ale acestora, intresul social va fi slab dezvoltat.

Este posibil ca acest lucru sa nu sune asa rau pentru unii dintre cititori, dar le recomand sa se gandeasca la cum relationeaza ei, in viata reala, cu sefii sau subalternii care urmaresc doar acest lucru", puncteaza psihologul.

In plus, daca la locul de munca poate fi acceptat acest tip de comportament, cum functioneaza relatia cu membrii familiei sau cu prietenii care au acest tip de valoare de baza, cum evalueaza caracterul lor? - atrage atentia George Chiriacescu.

Un gest cu bataie lunga, care ii va influenta viata de cuplu, peste ani

"Mai este un aspect pe care acest tip de practica il poate genera si care se poate regasi in viata de cuplu. O persoana care se formeaza cu ideea ca, pentru treburile casnice, pentru contributia la traiul in comun, trebuie sa primeasca o recompensa (nu este obligatoriu ca aceasta sa fie materiala), se va simti foarte ranita daca recompensa nu va aparea si va contribui din ce in ce mai putin.

Multe dintre problemele vietii de cuplu apar de la acest mod de a vedea viata", atrage atentia psihoterapeutul.

Copilul nu ar trebui sa primeasca bani pentru sarcinile si responsabilitatile sale de zi cu zi - este si opinia Silviei Misu, din partea Asociatiei Educatie pentru Viata Reala.

"Sunt responsabilitati in casa care se pot remunera si altele nu: daca duce gunoiul sau isi face curat in camera, aceste lucruri nu se remunereaza, caci sunt responsabilitatile lui si asa contribuie la bunastarea familiei.

Daca, in schimb, te ajuta sa faci un lucru care este in responsabilitatea ta, ca parinte, poti sa ii oferi o suma modica in schimb", explica Silvia Misu. In acest sens, un punct de plecare in stabilirea recompensei este suma pentru o ora de munca a unei persoane, platita cu salariul minim pe economie - aproximativ 5 lei), mai arata reprezentanta Asociatiei Educatie pentru Viata Reala.

Bani de buzunar, dupa reguli stricte

Nici in privinta banilor de buzunar lucrurile nu sunt tocmai simple si trebuie tratate cu atentie si responsabilitate, explica Geroege Chiriacescu.

"Stabilirea unei alocatii lunare sau oferirea unor sume zilnice tine de valorile acelei familii, de posibilitatile financiare si de alti factori care difera de la familie la familie. Importanta este stabilirea regulilor si asumarea lor de catre toti membrii implicati, cat si pastrarea lor in timp", explica psihoterapeutul George Chiriacescu.

Exista situatii cand insusi parintele greseste: "Daca o familie stabileste o alocatie lunara pentru un copil si acesta o termina intr-o saptamana, de cele mai multe ori suma este suplimentata. Apar discutii, reprosuri, promisiuni ca luna viitoare va fi mai bine, dar, de cele mai multe ori, scenariul se repeta", explica psihologul.

Daca aceasta stare de fapt se perpetueaza, copilul poate intelege ca sumele sunt, in realitate, cu mult mai mari decat cele discutate, afirma George Chiriacescu. Ca orice ar face cu banii, vor aparea intotdeauna mai multi, si asta fara prea multa munca.
Ideea si dorinta parintilor de a-si invata copilul sa fie responsabil din punct de vedere financiar tocmai a fost autosabotata, afima psihoterapeutul.

Bineinteles ca pot exista si situatii exceptionale, care sa necesite o alta abordare, insa regula de baza trebuie respectata, ea trebuie sa devina o norma de la care sa nu existe abateri.

"In mod normal, banii de buzunar nu sunt pentru asigurarea subzistentei copilului - cheltuielile acestea sunt tot in sarcina parintilor. Aici vorbim de banii de 'suc, film si sandvisuri'", puncteaza psihologul.


Sursa ziare.com  de Anca Serghescu 

miercuri, 12 octombrie 2016

Se poate face performanta in Romania numai cu bataie? De vorba cu un psiholog despre viitorul copiilor agresati de antrenori

Cabinet psihoterapie Bucuresti
Se poate face performanta in Romania numai cu bataie? De vorba cu un psiholog despre viitorul copiilor agresati de antrenori Trebuie sa muncesti enorm ca sa ai succes. Asta o stim cu totii, dar mai ales sportivii de performanta medaliati olimpic. Uneori, in spatele performantei, pe langa ore intregi de munca si efort, exista si rani fizice, unele provocate chiar de antrenori daca dezvaluirile facute sportivi de-a lungul anilor sunt adevarate. Despre astfel de greutati intampinate in perioada de glorie a vorbit si fosta gimnasta Maria Olaru in cartea "Pretul aurului. Sinceritate incomoda", care urmeaza sa fie lansata pe 4 iunie. Olaru a povestit si faptul ca a fost batuta de antrenorul Octavian Bellu, dezvaluiri care au starnit un adevarat scandal mediatic. Se poate face performanta in Romania numai cu bataie? Ce patesc la maturitate copiii sportivi abuzati de antrenor? De ce a facut Maria Olaru aceste dezvaluiri abia acum? Sunt intrebari la care am incercat sa aflam raspunsul discutand cu George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro). "Ce se intampla in orice inseamna performanta implica sa iei copilul din copilarie, adica din mediul normal de dezvoltare, si sa il arunci intr-o lume a adultilor, nereusind sa mai construiesti niste punti intre copilarie si lumea adultului. Copiii au nevoie de niste timpi separati, de joaca, de timp de simtit bine, au nevoie sa exploreze relatii interumane, medii sociale, modalitati de a rezolva probleme. In contextul asta ei primesc niste solutii: 'Daca vrei sa fii buna la barna, trebuie sa traiesti pe barna'. Nu este o dezvoltare normala, este afectata dezvoltarea pe termen lung", spune George Chiriacescu pentru Ziare.com. Psihoterapeutul precizeaza ca asta nu inseamna ca ei nu pot ajunge niste adulti functionali, dar ca pe partea de dezvoltare a copilariei si a adolescentei este aproape evident ca au un alt parcurs. Problema in fond este ca la nivelul societatii se spune ca merita pretul efortul depus, pentru ca acesti copii ajung sa aiba medalii. "Din pacate, in cazul celor care au performanta nu stiu cati dintre ei nu au fost fortati. Ca si ursul de la circ face niste chestii fortat. Da, depaseste media ursului din padure, ca nu e treaba lui sa mearga pe bicicleta si cu umbreluta. Iar lumea zice: 'Da, domne, l-a batut, dar uite ce a facut", puncteaza specialistul. La fel de problematic este faptul ca in sistemul educational sunt impamantenite astfel de practici si oamenii le accepta. "La fel cum se accepta lectii mai mult decat pot duce copii, mutarea aptitudinilor si competentelor la grupa mijlocie - nu se mai invata scrisul si cititul in clasa I, ci la gradinita. Toata dezvoltarea asta cognitiva si motrica pe repede inainte exclude dezvoltarea sufleteasca si psihica", continua psihologul. Dezvaluirile Mariei Olaru De cand au aparut in presa pasaje din cartea Mariei Olaru, au aparut doua tabere: cea cu oameni care spun ca totul reprezinta o campanie de marketing pentru volum si cea cu oameni care sustin ca este un fel de eliberare a fostei gimnaste. Ca o campanie de marketing o vede si Mariana Bitang, si ea afectata de dezvaluirile fostei gimnaste. Psihoterapeutul considera ca este posibil ca aceste pasaje sa fie promovate de editorul cartii care urmeaza sa fie lansata pe 4 iunie, tocmai pentru ca se stie ca "scandalul vinde", iar Maria Olaru sa nu fi avut vreo legatura cu asta. "Oricum stiu ca in jurul celor doi antrenori au mai existat discutii cu ani in urma, acum doar cineva reconfirma asta si poate sa reiasa ca e un fel de practica. Practica celor doi vine intr-o societate care accepta, o societate care este obisnuita sa plateasca preturi fara sa castige neaparat ceva", incheie George Chiriacescu. Ca reactie la dezvaluirile Mariei Olaru, Octavian Bellu a sustinut ca nu isi aminteste, dar a precizat ca violentele fizice nu fac parte din programul de antrenament. Mai mult, el insinueaza ca aceasta carte este parte a unei campanii menita sa discrediteze gimnastica romaneasca. Sursa ziare.com de Andreea Ghinea