joi, 30 noiembrie 2017

Reconversia profesională a unui CEO: Pașii de urmat pentru continuarea carierei



www.animaetanimus.ro
Reconversia profesională a unui CEO: Pașii de urmat pentru continuarea carierei

In ochii angajaţilor, CEO-ul este un fel de supererou. Ce-i drept, nu poartă pelerină, însă lasă impresia că este cel care va salva situaţia, oricât de complicată ar fi. Dar în spatele acestei imagini ideale se află realitatea: un CEO nu are puteri supraomeneşti, este tot un om, dar unul cu mari responsabilităţi. Tocmai de aceea, în astfel de cazuri, o schimbare în carieră (după ce şi-a încheiat mandatul la conducerea unei companii, spre exemplu) este un moment de cumpănă. Oare în cazul reconversiei profesionale a unui CEO este valabilă zicala: „Cu cât cazi de la o înălţime mai mare, cu atât doare mai tare”?

Dintre toate testele la care este supus un CEO, recuperarea după ce a pierdut această funcţie − fie că i s-a încheiat mandatul, fie din alte cauze − este unul dintre cele mai dificile şi mai dureroase. Dar − nu-i aşa? − un adevărat lider se ridică, îşi scutură praful de pe haine şi renaşte din propria-i cenuşă. Cel puţin aşa tindem să credem.
Într-adevăr, unii au reuşit. De exemplu, Jamie Dimon a fost înlăturat de la Citigroup, apoi a devenit CEO-ul JPMorgan Chase. Similar, fostul şef al grupului Coca-Cola, Steve Heyer, a fost desemnat la conducerea Starwood Hotels. Şi să nu-l uităm pe Donald Trump, care a reuşit să îşi revină după două probleme financiare majore, iar acum mogulul imobiliar ocupă fotoliul de la Casa Albă.
Dar, potrivit unui studiu realizat de Harvard Business Review, care a analizat 450 de schimbări de CEO între 1988 şi 1992 în cadrul companiilor listate pe bursa din America de Nord, doar 35% dintre CEO au reuşit să ocupe o altă poziţie cu rol executiv după ce au plecat de la conducerea unei organizaţii.
Pe de altă parte, 22% au făcut un pas în spate în carieră şi au devenit consultanţi sau analişti în alte companii din industria în care aveau expertiză sau au obţinut o poziţie într-un consiliu de administraţie. Ceilalţi au pus punct vieţii profesionale şi s-au pensio­nat.
De ce clachează un CEO şi cum se poate pregăti psihic
Dar de ce unii nu şi-au mai putut reveni după ce au încheiat o etapă profesională la nivel înalt? Studiul realizat de Harvard Business Review relevă că cei mai mulţi dintre ei au tendinţa să se învinovăţească mai mult decât e cazul şi văd situaţia ca pe un eşec. Mai mult, adesea nu găsesc motivaţia psihologică să meargă mai departe şi să se reconvertească profesional.
GeorgeChiriacescu, psiholog şi psihoterapeut adlerian, atrage atenţia asupra faptului că munca reprezintă una dintre sarcinile fundamentale în existenţa unui individ. Iar „carieriştii”, categorie în care intră CEO-ii şi managerii de top, au o structură psihologică bazată pe o înaltă valorizare personală din perspectiva succesului profesional, o atitudine competitivă şi caută provocări care să îi stimuleze.
„Dacă este vorba despre situaţii în care au pierdut o confruntare sau nu îşi doreau o schimbare de carieră ori de companie, atunci este foarte posibil ca un asemenea eveniment să aducă cu sine o stare psihică negativă, cu tot ce implică aceasta, de la nivelul emoţional până la cel comportamental”, spune George Chiriacescu.
În astfel de cazuri este recomandat să apeleze la ajutor specializat în loc să încerce să reprime emoţii­le negative, care reprezintă ceva perfect natural. „Nu există un vaccin care să ne ferească de stările emoţionale. Intensitatea cu care este resimţită o stare de asemenea natură este dată de stilul de viaţă al individului şi de personalitatea sa. Aceste lucruri nu se rezolvă nici peste noapte şi nici în manieră autodidactă”, mai spune psihologul.
Un CEO care nu vrea să cadă în această capcană se poate pregăti din timp pentru un astfel de scenariu, din punct de vedere psihologic, ca să îşi înţeleagă propriile resorturi, modul în care se raportează la lume şi scopurile pe care le are în viaţă.
„Recomandarea mea este ca procesul psihoterapiei să nu fie legat exclusiv de perioadele de criză, pentru că se lucrează mult mai greu atunci. Dacă o persoană este cu adevărat interesată să se cunoască în ideea de a colabora mai bine cu cei din jur şi astfel, momentele inerente de criză care apar în viaţă să fie abordate cu o mai bună stare de spirit, poate încerca un program de analiză a stilului de viaţă în cabinetul de psihoterapie. Aici descoperă care îi sunt mecanismele de coping care chiar să funcţioneze pentru sine: hobby-uri, relaţia cu familia, cu grupul de prieteni etc.”, explică psihologul.
Variante pentru reconversia profesională
Odată pregătită psihic, persoana în cauză trebuie să îşi evalueze opţiunile. Daniela Necefor, Managing Partner, Total Business Solutions, spune că un manager de top sau un CEO care a ocupat ani buni această funcţie, aflat într-un moment de răscruce al carierei sale, are trei variante de a-şi continua cu succes viaţa profesională.
Prima dintre ele este să se îndrepte către aria sa de specializare şi expertiză în cadrul unei alte companii, a doua este să avanseze în ierarhia profesională pe o poziţie de General Manager şi a treia să-şi valorifice educaţia, experienţa, expertiza şi potenţialul aptitudinal pentru a construi un business.
„Problema cea mai importantă este că, în acest stadiu al carierei, persoana respectivă e confuză şi nu ştie în ce direcţie să se îndrepte, motivul fiind acela că de foarte mulţi ani nu a mai fost pusă în situaţia de a-şi căuta activ un job. Tocmai de aceea are nevoie de consultanţă specializată pe piaţa muncii. În această situaţie poate apela la un anumit tip de serviciu, anume Managementul Carierei / Career Coach”, spune Daniela Necefor.
Ea precizează că, în primul rând, un astfel de serviciu poate îndruma o persoană care se află în această situaţie către realizarea unui CV competitiv, publicarea lui pe reţelele de socializare profesionale, prezentarea cu succes într-o sesiune de interviuri atât structurate, cât şi nestructurate, realizarea unui profil psihologic şi prezentarea candidaturii unor potenţiali angajatori. Un consilier în carieră se implică activ în căutarea unui nou job potrivit pentru clientul său, iar perioada de consiliere este de obicei cuprinsă între trei şi șase luni, dar poate fi extinsă dacă e nevoie.
Daniela Necefor subliniază că mulţi dintre CEO şi managerii de top care vor să se reconvertească provesional se axează către domeniul în care au activat, pentru că îl cunosc foarte bine şi ştiu că pot obţine performanţă. Vestea bună e că şansele lor de reangajare sunt mari, mai ales dacă realizările pe care le-au obţinut sunt notabile, dacă au relaţionat excelent la orice nivel ierarhic şi, un alt aspect deloc de neglijat, dacă, bunăoară, contextul socioeconomic permite acest lucru.
Cea mai mare provocare şi paşii de urmat
Ana Nicoleta Zafiu, Consilier în Carieră, CareerInvest, spune că marea provocare pentru reconversia profesională a unui CEO sau a unui manager de top este clarificarea cu privire la obiectivele profesionale pe termen scurt şi mediu. Pe de altă parte, provocările întâmpinate de un astfel de candidat depind de ruta profesională pe care o alege pentru viitor.
„Dacă acea persoană decide să rămână în acelaşi domeniu de activitate, dar să experimenteze alt rol profesional, schimbarea nu este radicală, astfel încât acest proces este mai uşor de gestionat. În schimb, dacă se optează pentru o activitate total diferită, provocările sunt notabile. Însă, în ambele situaţii, motivaţia joacă un rol fundamental”, susţine Ana Nicoleta Zafiu.
Totodată, un CEO sau un manager de top întâmpină constant provocări, astfel încât ele de obicei nu reprezintă un factor care să-i blocheze. Iar, dacă reuşesc să perceapă reconversia profesională ca pe o nouă provocare, atunci şansele de a găsi un nou job care să îi satisfacă dorinţele sunt foarte mari. „Un profesionist valoros, care are o stimă profesională ridicată, va găsi de fiecare dată alternative care să-l avantajeze şi să-l ajute să se dezvolte în continuare”, spune Ana Nicoleta Zafiu.
Cât despre rolul consultantului în carieră, acesta ajută persoana respectivă să obţină o viziune clară în raport cu factorii care i-a determinat să ia în calcul varianta reconversiei profesionale. Totodată, îi oferă sprijin pe următoarele direcţii: evaluarea situaţiei profesionale actuale, conştientizarea atuurilor profesionale, facilitarea procesului de luare a unei decizii cu privire la traseul profesional, elaborarea unui plan de carieră şi stabilirea strategiilor de implementare a respectivului plan.
Iar, dacă după mulţi ani de management există dorinţa de a face o schimbare radicală, atunci există întotdeauna varianta de a transforma un hobby într-o sursă de venit. „Indiferent de alegere, experienţa profesională de până în acel moment se dovedeşte foarte utilă, chiar dacă, într-un fel sau altul, contextul profesional se schimbă”, încheie Ana Nicoleta Zafiu.

marți, 29 noiembrie 2016

Ar trebui ca parintii sa recompenseze cu bani notele copiilor?

Multi parinti recompenseaza notele bune primite de copii cu bani, considerand ca asa ii stimuleaza sa invete bine si pe viitor. Sa fie bine, sa fie rau?
Ziare.com a stat de vorba cu George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), iar opinia acestuia este ca practica e una gresita.

"Este o practica de impulsionare si motivare atat de comuna, incat ar parea ciudat sa spui ca nu este benefica. Si totusi nu este deloc bine sa o folosim", explica psihologul.

Daca pe termen scurt rezultatele pot fi benefice, pe termen lung lucrurile stau cu totul altfel, pentru ca se pot trage concluzii gresite depre rolul scolii si al recompenselor materiale, atrage atentia George Chriacescu.

"Pe langa faptul ca recompensa in bani nu are cum sa fie consecinta naturala a invatatului sau performantei in invatatura (nu vorbim aici despre bursele de merit), interesul copilului este deturnat de la scopul real al scolarizarii", afirma psihologul.

Mai mult, parintele va intra intr-o cursa a recompenselor, care, daca nu este sustinuta financiar, va provoca multe tensiuni in cadrul relatiei cu copilul si, in final, o deteriorare a acesteia.

"Este excelent ca, dupa perioade de efort sustinut, incununate de succes, copiii sa fie recompensati cu timp de relaxare, vacante, excursii", explica psihologul, afirmand insa ca nu e cazul ca fiecare nota de 9 si 10 sa devina un motiv de a primi bani.

"Nota este o recompensa in sine. Exista foarte multe discutii despre sistemul de evaluare, despre cat de subiectiv este, si, poate, in anumite cazuri, cat de puternic influentat de catre personalitatea profesorului, dar asta nu face ca nota sa aiba alt inteles", mai explica George Chiriacescu.

Mai exista un pericol, avertizeaza psihologul: copilul sa incerce sa ia note cat mai mari pentru banii primiti, fara sa incerce sa si inteleaga sau sa ii placa ce invata. In asemenea situatii, informatiile vor fi uitate foarte repede, iar procesul de invatare nu fi unul consistent.

Sursa aici.

joi, 10 noiembrie 2016

Comunicarea cu copilul cu probleme de greutate

Psihoterapeut și psiholog în București
Greutatea copiilor este un subiect delicat, chiar tabu, adesea parintele nestiind cum sa abordeze tema intr-o discutie cu cel mic. Chiar si atunci cand considera ca trebuie sa vorbeasca despre asta cu copilul/adolescentul, nu stie cum sa procedeze, cum sa abordeze subiectul.
Am gasit recent pe un grup de slabit de pe Internet urmatorul mesaj, legat de o dieta, venit de la o adolescenta de 14 ani. Fata, care cantareste 60 de kilograme (greutatea nici nu e importanta in acest context), se interesa de dieta, dar intreba daca o poate tine luand in considerare varsta sa. In plus, mentiona ea: "nu vreau ca dupa aceea sa am probleme de sanatate".

Cum i s-a raspuns ca e prea tanara sa se gandeasca la regimuri de slabire, fata s-a simtit obligata sa explice si motivul pentru care vrea sa scada in greutate: "Mama imi spune mereu ca sunt prea grasa pentru varsta mea. Stiu ca suna aiurea, dar vreau sa slabesc ca sa nu ma mai jigneasca. Stiu ca zice asta pentru binele meu si ca nu vrea sa ma ingras mai mult de atat.

Dar eu ma simt descurajata de ea; mereu, cand incercam sa tin o dieta anume, nu ma lasa, imi zicea ca sa mananc si uneori ma obliga sa mananc seara, desi eu nu voiam asta. Si apoi tot ea ma face grasa.

Vreau sa dau 7-8 kg jos ca sa fie totul ok si sa nu mai existe certuri si discutii pe baza greutatii mele", asa suna mesajul care a starnit vii reactii, unele dintre ele foarte vehemente la adresa mamei.

Am stat de vorba cu George Chiriacescu, psiholog si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), pentru a afla daca un astfel de comportament este potrivit pentru un parinte.

"Cand vorbim, in general, de comportamentele parintilor, putem pleca de la premisa ca acolo exista intentii pozitive reale. Exceptand situatiile clinice, parintii vor sa le faca bine copiilor lor. Din pacate, aceasta este o notiune destul de abstracta, ideea de 'bine' se formeaza si se raporteaza la sistemul de valori si la structura de personalitate a fiecarui individ, pe scurt la 'logica sa privata'.

Din acest 'bine' apar tipurile acestea de reactii/comportamente, care, din perspectiva 'bunului simt comun', nu sunt de urmat. Multi dintre adulti folosesc jignirea si batjocura drept factor motivational, iar acest lucru este frumos 'impachetat' in explicatia 'este doar pentru binele tau!'. Din pacate, aceasta metoda este destul de acceptata la nivel social", explica pentru Ziare.com psihologul.

"Esti grasa!"

Cum se ajunge la un astfel de comportament ne-a explicat acelasi specialist: "Mesajele ambivalente date de catre mama 'esti prea grasa'/'nu ai voie sa nu mananci' pot avea la baza o slaba abilitate a mamei de a gestiona nevoia de a fi o 'mama buna' si presiunea social culturala legata de ideea ca femeile TREBUIE sa fie slabe".

Cat despre copilul caruia i se spun astfel de vorbe, acesta se poate retrage in sine, poate dezvolta o anumita vina legata de alimentatie sau chiar fata de conceptul de satisfacere a placerilor.

Potrivit lui George Chiriacescu, copiii care primesc constant acest tip de mesaje din partea adultilor importanti din viata lor pot deveni foarte descurajati, iar asta se poate reflecta chiar in afectiuni la nivelul stomacului (gastrite, ulcer, colon iritabil), ale pielii ori unele la nivel psihic.

In cazuri extreme, se poate ajunge la tulburari de alimentatie, cum sunt anorexia sau bulimia, dar pentru acest lucru este necesar sa existe si alte conditii, a mai explicat pentru Ziare.com psihologul.

Am vrut sa stim in ce fel de adult se va transforma un copil care a avut parte de un astfel de "tratament". Potrivit specialistului, situatia depinde de la un individ la altul: "Pe termen lung, se poate ca, in viata de adult, copilul acum batjocorit sa repete acest tip de comportament cu copiii sai sau sa creasca cu o imagine proasta de sine, dezvoltand un tip de personalitate fragila.

Ce poate fi incurajator este faptul ca nu este obligatoriu sa se intample acest lucru, deoarece pot exista si alti adulti semnificativi in viata lui si care pot veni si cu alt tip de mesaje, pe care adolescentul sa le prefere si sa se conecteze la acestea".

Un astfel de "tratament" sau interactiune, pe termen lung, nu face decat sa duca la acumularea de resentimente, cu toate consecintele negative ce pot aparea de aici.

Calea corecta pentru parinti

Concret, cum ar trebui sa actioneze un parinte daca observa ca greutatea copilului e prea mare? Cum ar trebui sa vorbeasca cu el? Ar trebui sa atace subiectul sau nu?

Potrivit psihologului, este important ca parintii sa urmareasca greutatea copilului, in raport cu varsta si inaltimea, "dar intotdeauna abordand o viziune holistica: ce alimente compun dieta copilului, numarul de mese peste zi, varsta, activitatile fizice, posibile afectiuni hormonale sau de alta natura medicala, care pot duce la un asemenea dezechilibru, istoricul familiei.

Un copil dintr-o familie in care obezitatea este normala, cu 5 mese pe zi, din care 3 sunt gustari consistente cu dulciuri, care nu face miscare, are toate sansele sa devina si el obez".

Si iata atitudinea corecta de abordat: "Copilului este necesar sa i se spuna sa se mentina SANATOS, mesajele de tipul 'esti un gras', obez, sa razi de el sau sa il batjocoresti in public nu ajuta la nimic. Ba chiar pot naste sentimente de inferioritate asa de mari, incat se intra intr-o lupta de putere intre adult si copil, foarte greu de oprit si din care toata lumea are de pierdut, dar mai ales el, copilul".

George Chiriacescu atrage atentia asupra inca unui aspect deloc de neglijat in Romania: "In cultura noastra, notiunea de 'grasa si frumoasa' inca mai exista, iar in mediul rural (si nu numai) inca se mai uita lumea admirativ la copiii mai 'invaliti' (grasi, durdulii - n. red.), nevoia de a fi slab fiind adusa de moda".

Pana la urma, si in acest caz totul porneste de la educatie, atrage atentia specialistul: "Educatia ce are la baza echilibrul si moderatia este o conditie fara de care derapajele educationale apar foarte usor", ajungandu-se la astfel de situatii.


Sursa: Ziare.com

luni, 17 octombrie 2016

Al III-lea Congres adlerian din România. Tema: „15 ani de psihoterapie adleriană în România” - Organizator APPAR


În perioada 18-20 noiembrie la Universitatea Spiru Haret din Braşov, str. Turnului nr.7, pentru a realiza împreună, al treilea Congres de Psihoterapie Adleriană din România.
Ne vor însoţi formatorii noştri adlerieni: Vlad Grigorescu M.A. preşedintele APPAR, George Gojgar Ph.D. vicepreşedinte APPAR, Cătălin Gherasim Ph.D. vicepreşedinte APPAR, Marta Nagy M.A., Lena Rusti M.A. , Corina Ciobanu Ph.D. şi Anca Opriş.
Sunt bineveniţi să participe: cursanţi şi psihoterapeuţi adlerieni, psihologi, medici, psihoterapeuţi, literaţi, filosofi, asistenţi sociali, doctoranzi, masteranzi, studenţi, psihoterapeuţi în formare, precum şi toţi cei interesaţi de psihologia şi psihoterapia adleriană.

Deschiderea va avea loc vineri, 18 noiembrie, ora 16:00, cu înscrierea participanţilor şi se va încheia duminică, 20 noiembrie, ora 13:00.

Credite: participarea la congres este creditată de CPR cu minim 10 credite.

Taxa de participare: 250 lei până la data de 4 noiembrie 2016 /300 lei după data de 4 noiembrie 2016 Taxa se achită în contul APPAR: RO10RZBR0000060006476806, Raiffeisen Bank, P-ţa Amzei.

Contact înscriere - e-mail: secretariat.appar@yahoo.com
Liliana Radu cu titlul "Înscriere congres", telefon 0743777954

Informaţii legate despre posibilităţile de cazare şi masă:
Cătălin Gherasim, tel. 0744846669, e-mail : labpsy2004@yahoo.com
Anca Opriş, tel 0723869111, e-mail: ancaopris14@yahoo.com sau
Marta Nagy, tel 0742958147, e-mail: martanagy17@yahoo.com (recomandăm ca rezervările să fie facute până în data de 8 noiembrie).

Echipa APPAR

vineri, 14 octombrie 2016

Ar trebui ca micile sarcini date copilului sa fie recompensate financiar? Ii dam sau nu bani de buzunar?

Psiholog si psihoterapeut in Bucuresti
Unii parinti isi recompenseaza copiii cu bani pentru micile sarcini pe care le dau acestora in casa, gospodarie.
Cum parerile legate de aceasta practica sunt impartite, am cerut opinia unui psiholog, pentru a afla ce intelege cel mic din acest sistem de recompenese financiare.

Potrivit lui George Chiriacescu, psiholog clinician si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), conteaza mult la ce varsta se intampla acest lucru si tipul de sarcini pe care copilul le primeste.

"Eu nu recomand folosirea acestei practici la copiii sub varsta pubertatii si, mai ales, nu folosita in tandemul recompensa-pedeapsa", afirma psihologul.

Iar explicatia e simpla, spune el: "copilul poate asocia banii primiti cu atentia, iar atentia primita, in anii formativi, trebuie sa fie altceva decat o suma de bani".

"Daca se produce acest tip de asociere, copilul poate deveni un adult care sa caute castigul material din orice relatie de pe parcursul vietii sau satisfactia afectiva si emotionala in castigurile materiale.

Ignorandu-si nevoile de conectare sufleteasca cu cei din jur, precum si nevoile emotionale ale acestora, intresul social va fi slab dezvoltat.

Este posibil ca acest lucru sa nu sune asa rau pentru unii dintre cititori, dar le recomand sa se gandeasca la cum relationeaza ei, in viata reala, cu sefii sau subalternii care urmaresc doar acest lucru", puncteaza psihologul.

In plus, daca la locul de munca poate fi acceptat acest tip de comportament, cum functioneaza relatia cu membrii familiei sau cu prietenii care au acest tip de valoare de baza, cum evalueaza caracterul lor? - atrage atentia George Chiriacescu.

Un gest cu bataie lunga, care ii va influenta viata de cuplu, peste ani

"Mai este un aspect pe care acest tip de practica il poate genera si care se poate regasi in viata de cuplu. O persoana care se formeaza cu ideea ca, pentru treburile casnice, pentru contributia la traiul in comun, trebuie sa primeasca o recompensa (nu este obligatoriu ca aceasta sa fie materiala), se va simti foarte ranita daca recompensa nu va aparea si va contribui din ce in ce mai putin.

Multe dintre problemele vietii de cuplu apar de la acest mod de a vedea viata", atrage atentia psihoterapeutul.

Copilul nu ar trebui sa primeasca bani pentru sarcinile si responsabilitatile sale de zi cu zi - este si opinia Silviei Misu, din partea Asociatiei Educatie pentru Viata Reala.

"Sunt responsabilitati in casa care se pot remunera si altele nu: daca duce gunoiul sau isi face curat in camera, aceste lucruri nu se remunereaza, caci sunt responsabilitatile lui si asa contribuie la bunastarea familiei.

Daca, in schimb, te ajuta sa faci un lucru care este in responsabilitatea ta, ca parinte, poti sa ii oferi o suma modica in schimb", explica Silvia Misu. In acest sens, un punct de plecare in stabilirea recompensei este suma pentru o ora de munca a unei persoane, platita cu salariul minim pe economie - aproximativ 5 lei), mai arata reprezentanta Asociatiei Educatie pentru Viata Reala.

Bani de buzunar, dupa reguli stricte

Nici in privinta banilor de buzunar lucrurile nu sunt tocmai simple si trebuie tratate cu atentie si responsabilitate, explica Geroege Chiriacescu.

"Stabilirea unei alocatii lunare sau oferirea unor sume zilnice tine de valorile acelei familii, de posibilitatile financiare si de alti factori care difera de la familie la familie. Importanta este stabilirea regulilor si asumarea lor de catre toti membrii implicati, cat si pastrarea lor in timp", explica psihoterapeutul George Chiriacescu.

Exista situatii cand insusi parintele greseste: "Daca o familie stabileste o alocatie lunara pentru un copil si acesta o termina intr-o saptamana, de cele mai multe ori suma este suplimentata. Apar discutii, reprosuri, promisiuni ca luna viitoare va fi mai bine, dar, de cele mai multe ori, scenariul se repeta", explica psihologul.

Daca aceasta stare de fapt se perpetueaza, copilul poate intelege ca sumele sunt, in realitate, cu mult mai mari decat cele discutate, afirma George Chiriacescu. Ca orice ar face cu banii, vor aparea intotdeauna mai multi, si asta fara prea multa munca.
Ideea si dorinta parintilor de a-si invata copilul sa fie responsabil din punct de vedere financiar tocmai a fost autosabotata, afima psihoterapeutul.

Bineinteles ca pot exista si situatii exceptionale, care sa necesite o alta abordare, insa regula de baza trebuie respectata, ea trebuie sa devina o norma de la care sa nu existe abateri.

"In mod normal, banii de buzunar nu sunt pentru asigurarea subzistentei copilului - cheltuielile acestea sunt tot in sarcina parintilor. Aici vorbim de banii de 'suc, film si sandvisuri'", puncteaza psihologul.


Sursa ziare.com  de Anca Serghescu