Am gasit recent pe un grup de slabit de pe Internet urmatorul mesaj, legat de o dieta, venit de la o adolescenta de 14 ani. Fata, care cantareste 60 de kilograme (greutatea nici nu e importanta in acest context), se interesa de dieta, dar intreba daca o poate tine luand in considerare varsta sa. In plus, mentiona ea: "nu vreau ca dupa aceea sa am probleme de sanatate".
Cum i s-a raspuns ca e prea tanara sa se gandeasca la regimuri de slabire, fata s-a simtit obligata sa explice si motivul pentru care vrea sa scada in greutate: "Mama imi spune mereu ca sunt prea grasa pentru varsta mea. Stiu ca suna aiurea, dar vreau sa slabesc ca sa nu ma mai jigneasca. Stiu ca zice asta pentru binele meu si ca nu vrea sa ma ingras mai mult de atat.
Dar eu ma simt descurajata de ea; mereu, cand incercam sa tin o dieta anume, nu ma lasa, imi zicea ca sa mananc si uneori ma obliga sa mananc seara, desi eu nu voiam asta. Si apoi tot ea ma face grasa.
Vreau sa dau 7-8 kg jos ca sa fie totul ok si sa nu mai existe certuri si discutii pe baza greutatii mele", asa suna mesajul care a starnit vii reactii, unele dintre ele foarte vehemente la adresa mamei.
Am stat de vorba cu George Chiriacescu, psiholog si psihoterapeut adlerian (www.animaetanimus.ro), pentru a afla daca un astfel de comportament este potrivit pentru un parinte.
"Cand vorbim, in general, de comportamentele parintilor, putem pleca de la premisa ca acolo exista intentii pozitive reale. Exceptand situatiile clinice, parintii vor sa le faca bine copiilor lor. Din pacate, aceasta este o notiune destul de abstracta, ideea de 'bine' se formeaza si se raporteaza la sistemul de valori si la structura de personalitate a fiecarui individ, pe scurt la 'logica sa privata'.
Din acest 'bine' apar tipurile acestea de reactii/comportamente, care, din perspectiva 'bunului simt comun', nu sunt de urmat. Multi dintre adulti folosesc jignirea si batjocura drept factor motivational, iar acest lucru este frumos 'impachetat' in explicatia 'este doar pentru binele tau!'. Din pacate, aceasta metoda este destul de acceptata la nivel social", explica pentru Ziare.com psihologul.
"Esti grasa!"
Cum se ajunge la un astfel de comportament ne-a explicat acelasi specialist: "Mesajele ambivalente date de catre mama 'esti prea grasa'/'nu ai voie sa nu mananci' pot avea la baza o slaba abilitate a mamei de a gestiona nevoia de a fi o 'mama buna' si presiunea social culturala legata de ideea ca femeile TREBUIE sa fie slabe".
Cat despre copilul caruia i se spun astfel de vorbe, acesta se poate retrage in sine, poate dezvolta o anumita vina legata de alimentatie sau chiar fata de conceptul de satisfacere a placerilor.
Potrivit lui George Chiriacescu, copiii care primesc constant acest tip de mesaje din partea adultilor importanti din viata lor pot deveni foarte descurajati, iar asta se poate reflecta chiar in afectiuni la nivelul stomacului (gastrite, ulcer, colon iritabil), ale pielii ori unele la nivel psihic.
In cazuri extreme, se poate ajunge la tulburari de alimentatie, cum sunt anorexia sau bulimia, dar pentru acest lucru este necesar sa existe si alte conditii, a mai explicat pentru Ziare.com psihologul.
Am vrut sa stim in ce fel de adult se va transforma un copil care a avut parte de un astfel de "tratament". Potrivit specialistului, situatia depinde de la un individ la altul: "Pe termen lung, se poate ca, in viata de adult, copilul acum batjocorit sa repete acest tip de comportament cu copiii sai sau sa creasca cu o imagine proasta de sine, dezvoltand un tip de personalitate fragila.
Ce poate fi incurajator este faptul ca nu este obligatoriu sa se intample acest lucru, deoarece pot exista si alti adulti semnificativi in viata lui si care pot veni si cu alt tip de mesaje, pe care adolescentul sa le prefere si sa se conecteze la acestea".
Un astfel de "tratament" sau interactiune, pe termen lung, nu face decat sa duca la acumularea de resentimente, cu toate consecintele negative ce pot aparea de aici.
Calea corecta pentru parinti
Concret, cum ar trebui sa actioneze un parinte daca observa ca greutatea copilului e prea mare? Cum ar trebui sa vorbeasca cu el? Ar trebui sa atace subiectul sau nu?
Potrivit psihologului, este important ca parintii sa urmareasca greutatea copilului, in raport cu varsta si inaltimea, "dar intotdeauna abordand o viziune holistica: ce alimente compun dieta copilului, numarul de mese peste zi, varsta, activitatile fizice, posibile afectiuni hormonale sau de alta natura medicala, care pot duce la un asemenea dezechilibru, istoricul familiei.
Un copil dintr-o familie in care obezitatea este normala, cu 5 mese pe zi, din care 3 sunt gustari consistente cu dulciuri, care nu face miscare, are toate sansele sa devina si el obez".
Si iata atitudinea corecta de abordat: "Copilului este necesar sa i se spuna sa se mentina SANATOS, mesajele de tipul 'esti un gras', obez, sa razi de el sau sa il batjocoresti in public nu ajuta la nimic. Ba chiar pot naste sentimente de inferioritate asa de mari, incat se intra intr-o lupta de putere intre adult si copil, foarte greu de oprit si din care toata lumea are de pierdut, dar mai ales el, copilul".
George Chiriacescu atrage atentia asupra inca unui aspect deloc de neglijat in Romania: "In cultura noastra, notiunea de 'grasa si frumoasa' inca mai exista, iar in mediul rural (si nu numai) inca se mai uita lumea admirativ la copiii mai 'invaliti' (grasi, durdulii - n. red.), nevoia de a fi slab fiind adusa de moda".
Pana la urma, si in acest caz totul porneste de la educatie, atrage atentia specialistul: "Educatia ce are la baza echilibrul si moderatia este o conditie fara de care derapajele educationale apar foarte usor", ajungandu-se la astfel de situatii.
Sursa: Ziare.com
